CENTRU PIPERA-JOLIE VILLE INDEPLINESTE DORINTELE BUNICII

Uneori diferentele de mentalitati intre tineri si batrani si conflictele dintre generatii par ireconciliabile. Tinerii in putere nu le pot intelege tristetea exprimata sau neexprimata, lipsa de energie, tremuratul mainilor. Cum de reusesc sa sparga farfuria cea scumpa din serviciul destinat musafirilor? De ce vin cu atatea pretentii, cand ei nu mai pot sa faca nimic? Cand ne confruntam cu acest mod nedrept de abordare a lucrurilor, sa avem in vedere urmatoarele aspecte esentiale:

-Si noi vom fi batrani si este posibil ca sa fim tratati la fel: cu ce masura masuram, cu aceea sa ni se masoare. Nimeni nu scapa de lipsa de putere, de durerile generalizate, de toane de om batran, de frica de moarte si de singuratate! -Au pretentii fiindca au muncit enorm la tinerete, iar noi suntem ceea ce suntem datorita efortului lor: al parintilor, al bunicilor, al educatorilor care au iesit la pensie si se simt marginalizati social. -Suntem tentati sa ii certam, sa ii tratam cu asprime si uitam ca nu traiesc vesnic si in curand nu ii vom mai avea langa noi. Cand ei vor fi ghiocei si toporasi ne va coplesi sentimentul de vinovatie pentru fiecare cuvant dur rostit la fiecare farfurie sparta si cana de apa varsata pe masa sau pe hainele lor.

-Sunt infricosati de perspectiva sumbra de a fi singuri in clipa mortii. Pe multi i-am auzit ca doresc sa fie tinuti de mana in momentul acela in care pleaca pentru totdeauna din acesta lume cunoscuta. Anul trecut vorbeam deschis cu bunica despre dorintele ei si iata ce lista mi-a prezentat:

-„Doresc o camera mereu curata, un pat si o saltea noua si iti spun sincer ca nu mai am putere sa intretin curatenia in care mi-as dori sa traiesc.” -„Mi-ar placea sa fiu la un loc cu alti batrani, cu care sa gasesc subiecte comune de conversatie: cum se traia in trecut, cum traiau oamenii in razboi, cum se petrecea la balurile si seratele de pe vremea cand eram tineri”. -„Ce bine ar fi sa existe fotolii din belsug pe hol, sa am la dispozitie o piscina in care sa inot din cand in cand si un parc cu flori prin care sa ma plimb vara!” In mintea mea se conturase deja raspunsul la dorintele ei: cel mai de lux camin batrani dar ea a continuat cu alte revendicari: -„Sa am un medic la dispozitie tot timpul, sa imi ia cineva tensiunea si glicemia, sa mi se faca masaj cel putin o data pe saptamana, sa am acces la aparatele de gimnastica medicala.” -„Sa nu fiu nevoita sa gatesc, ci sa imi prepare cineva hrana gustoasa si sanatoasa si daca se poate sa imi puna si masa si sa spele si vasele dupa aceea.

Trei mese pe zi si doua gustari ar fi minunate!” -„Sa nu se uite de ziua mea de nastere si sa ni se organizeaze mese festive de sarbatori.” Cat de matura si bine orientata in viata era bunica si merita toate acestea! Nu merita sa faca parte din randul batranilor aceia uitati de ai lor si de vreme, singuri in casele lor, coplesiti de toate treburile pentru a-si asigura un confort minim.